MANASTIREA CELIC - DERE
Manastirea Celic-Dere, situata în partea de nord a Dobrogei, este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunare si Marea Neagra. Manastirea si-a luat numele de la pârâul Celic (pe valea caruia se afla), "Celic Dere" însemnând "pârâu de otel", aici descoperindu-se arme din epoci îndepartate. Asupra anului înfiintarii manastirii Celic Dere exista, pe de o parte, precizarea "Marelui Dictionar Geografic al României" conform careia asezamântul a fost fondat de "arhiereul" Athanasie Lisivencof la 1835, pe de alta parte, marturia arhimandritului Roman Sorescu care fixeaza fondarea manastirii "cam la 1840" de catre calugari români si doi calugari rusi întorsi de la Sfântul Munte Athos, arhimandritul Athanasie Lisavenco si schimonahul Paisie.
Athanasie Lisavenco ar fi oprit pe femei în manastirea întemeiata, iar pentru barbati a construit o bisericuta si câteva chilii la vreo doi kilometri mai la vale, înfiintând o a doua manastire, Celicul mic sau Celicul de Jos. În anul 1845 manastirea de calugari Celic Dere s-a transformat în manastire de maici, monahii fiind stramutati lânga balta Saon unde îsi construiesc o bisericuta si câteva chilii. Dupa propria sa declaratie facuta la 3 septembrie 1857 în fata Consistoriului duhovnicesc din Ismail, Athanasie Lisavenco, lipovean de origine, s-a nascut în târgul Chilia din Basarabia, pe la anul 1816 (în 1857 arata ca are 41 de ani). În 1837 intra în manastirea Caracal de la Sfântul Munte Athos unde se calugareste în 1839. În 1841 este hirotonit ierodiacon si ieromonah, dupa care pleaca "în partile Dunarii, aproape de Isaccea, lânga apa numita Celic Dere unde a fundat un schit cu hramul Adormirea Maicii Domnului."
O troita aminteste: "Aicea a fost biserica Sfintii Voievozi Mihail si Gavril, a treia din manastirea Celic Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie si darâmata de inundatiile din 1916. Spre aducere aminte s-a facut aceasta însemnare de arhim. Porfirie Stefanescu în 1976 - aug. 1977".
Între 1910 si 1916 a fost ridicată si biserica mare a mănăstirii si o mare parte dintre edificiile actuale. Noua biserică a asezământului a fost pictată între anii 1926-1932, în frescă, de pictorul român Gh. Eftimiu.Biserica din piatra a manastirii a fost construita între anii 1901-1916, ctitorita de episcopul Partenie Clinceni. În anul 1909 lucrarile se reiau de catre P.S. Nifon Niculescu care a ridicat zidurile si acoperisul, inclusiv biserica de la subsol, pe baza planului întocmit de arhitectul Toma Dobrescu din Bucuresti. Biserica de la subsol a avut initial destinatia de gropnita, transformata apoi în biserica de iarna cu hramul "Izvorul Tamaduirii", unde s-a slujit între anii 1932-1954.Forma bisericii este treflata, cu doua registre despartite printr-un brâu.
A fost sfintita în anul 1932 de catre episcopul Cosma Petrovici. Pictura în fresca a fost executata între anii 1926-1932 de pictorul Gheorghe Eftimiu din Bucuresti, în stil neobizantin, de o neasemuita frumusete, cu motive obisnuite în bisericile românesti din epoca brâncoveneasca.
Catapeteasma sculptata în lemn de par si aurita a fost executata de mesterul Anghel Dima din Bucuresti.
Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" adaposteste epitaful Mântuitorului brodat de maica Antonina în anul 1865, 85 de strane, policandrul si sfesnicele lucrate în 1928 la fabrica de laminat din Brasov
BACK -> HOME PAGE
manastireacelic1_02
manastireacelic2_01
manastireacelic3_01