MANASTIREA COCOS

De la Niculitel - situat la cca 6 km nord de comuna Niculitel, este asezat īntr-un loc pitoresc si retras. Prima biserica a fost construita īn 1833 de catre trei calugari romāni. A doua a fost construita īn anul 1853, īmpreuna cu o clopotnita de 30 m. Īn 1910, ambele biserici au fost darāmate si s-a pus temelia actualei biserici, terminata īn 1913. Pictura a fost realizata de pictorul italian Fernando da Biasse. Mānastirea adaposteste un muzeu cu obiecte de arta veche religioasa.Aflata īn judetul Tulcea, la 6 km de comuna Niculitel, Manastirea Cocos este asezata īntr-un loc retras, la poalele unui deal īnvaluit īn mireasma padurilor de tei. Odata, demult, de pe acest deal s-a auzit īntr-o noapte cāntecul unui cocos salbatic īnsotit de o bataie de toaca. Calugarii spun ca acest cāntec se mai aude si astazi, uneori. Monument istoric si un foarte important asezamant monahal din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, Manastirea Cocos este situata in judetul Tulcea, la o departare de 6 km de comuna Niculitel, retras asezata pe o mai veche vatra pustniceasca si integrata in pitorescul stravechilor munti dobrogeni, invaluita in pura ireasma mereu proaspata a padurilor de tei, unde se face simtita protectia Sfintei Treimi, un loc permanent de pelerinaj, prielnic reculegerii duhovnicesti, un colt de rai pe pamntul dobrogean de sub dealul zis al Cocosului - unde noaptea se facea auzit uneori, cantatul unui cocos salbatic, deal de la care si-a luat numele manastirea. Poporul Roman s-a nascut Crestin in mod spontan, natural, o data cu formarea romanitatii sale si mai mult, Dobrogea, pamant calcat de cel dintai chemat la apostolie, Sf. Ap. Andrei, se face poarta de patrundere a crestinismului in Romania. Astfel Manastirea Cocos primeste mostenirea unor vechi traditii monahale, din primele veacuri crestine, prin participarea la primul Sinod ecumenic din anul 325 a unui Episcop de la Tomis. In anul 1833, trei calugari romani, Visarion, Gherontie si Isaia, veniti de la Manastirea Neamt, trecatori pe la Sf. Munte Athos, doritori sa intemeieze o manastire pe pamantul romanesc dintre Dunare si Mare, (aflat pe atunci sub stapanire otomana), ajung sa cumpere o bucata de pamant langa dealul Cocosului de la o musulmanca si construiesc cu incuviintarea organelor locale musulmane, un asezamant de rugaciune din nuiele lipit
cu pamant si adaposturi. Arhiepiscopul Tulcei, ierarhul grec Panaret il intareste pe Visarion Staret si-l ridica la rangul de Arhimandrit. Astfel functioneaza pana in anul 1841, cand intra in evidenta legala a Imperiului Otoman, recunoscuti fiind, Visarion, Gherontie si Isaia ctitori a ceea ce avea sa devina Manastirea Cocos, centrul spiritual al romanilor din Dobrogea. In anul 1853 se pune temelia unei noi biserici din piatra si caramida langa bisericuta din nuiele, ambele dainuind pana in 1910 cand, nemaiputand fi consolidate sunt demolate, spre a se incepe la 1 septembrie 1911, sub indrumarea arhitectului Toma Dobrescu, constructia bisericii mari ce este terminata in toamna anului 1913, pictata fiind apoi in stil neo-bizantin, de catre pictorul italian F. de Biasse. In jurul anilor 1870, este construita o clopotnita monumentala inalta de 30m, sunt construite chiliile dinspre vest, in stil oriental, cu pridvor si cerdac si invelite cu olana, restaurate si declarate, in 1959, monument istoric. Astazi, crestinii ortodocsi, neclintiti de doua mii de ani vin si se inchina la Manastirea Cocos, sarutand racla sfintilor patru Mucenici, spre a gasi pacea si linistea sufletului.
BACK -> HOME PAGE
manastireacocos1_01
manastireacocos2_01
manastireacocos3_01