MANASTIREA USPENIA
Situata în apropierea Mânastirii Vovidenia, a fost ridicata în sercolul XVII, fiind unica mânastire de calugari de rit vechi din lume.
În sec. al XVll-lea se produce „raskolul” în Biserica Ortodoxa Rusa ca rezultat al reformei patriarhului Nikon, pe timpul domniei tarului Alexei Mihailovici, când rusii staroveri (pastratori ai credintei vechi) au fost denumiti în mod eronat “raskolnici, schismatici” (denumiri pe care nu le acceptam). În sinodul Bisericii întrunit în 1654 au fost adoptate urmatoarele modificari: semnul crucii cu doua degete sa se faca cu trei, osana Alliluia sa se repete de trei ori si nu de doua, miscarea în jurul analogului din Biserica (pupitrul pe care se aseaza Evanghelia) sa se faca nu dupa directia de rotatie a soarelui ci invers, în loc de Isus sa se scrie Iisus, proscomidia sa se faca pe cinci prescuri în loc de sapte, etc. Protopopul Avvakum, una dintre cele mai luminoase personalitati spirituale din acea vreme, nefiind de acord cu aceste modificari, a fost ars pe rug in 1682. Între 1675-1695 sunt arsi pe rug peste 20000 de oameni. În clipe de disperare, împotrivirea fata de tarism s-a manifestat si prin exodul credinciosilor de rit vechi în codri, în tinuturi cât mai îndepartate si chiar peste granita, în alte tari.  Se preconizeaza ca pe la sfârsitul sec. al XVll-lea, un grup de calugari credinciosi rusi s-a stabilit în nordul Dobrogei de astazi, care pe vremea aceea era sub dominatie turca, si, mai precis, în valea dintre satele Slava Rusa, Slava Cercheza si Fântâna Mare (fostul Bajbunar), numita Valea Bajbunarului. Aici au gasit zona propice supravietuirii cât si pastrarii în bune conditii si siguranta a credintei ortodoxe de rit vechi si a culturii proprii. La început, au trait ascunsi în padure, locuind în colibe si hrube. Venirea si asezarea lor în aceasta vale se preconizeaza a fi între anii 1680-1769, când este construit si primul lacas de închinaciune. Staret la acea vreme era ieromonahul Evfrosin, era de fapt si preotul manastirii. Acesta va muri la scurta vreme, iar manastirea rusa ortodoxa de rit vechi (nu stil vechi) va ramâne fara preot multa vreme, pâna în anul 1846 când rusii lipoveni si-l vor alege ca mitropolit pe fostul mitropolit al Bosniei, care era fara eparhie la acea vreme, AMBROSIE. Acesta a hirotonit foarte multi preoti si episcopi pentru credinciosii ortodocsi de rit vechi din România. De la începuturi si pâna în prezent, manastirea se autogospodareste. Ocupatia la acea vreme ca si acum a calugarilor este – MOLITVA, rugaciunea de zi de zi, apoi activitatile administrativ-gospodaresti. În manastire exista doua biserici: Biserica mare cu hramul „USPENIA”, care în traducere înseamna „ADORMIREA MAICII DOMNULUI (SFÂNTA MARIA)”, sarbatorit pe 28-29 august (stil nou), adunându-se pelerini de pe întregul teritoriu românesc si nu numai.   Biserica a fost sfintita în 1883 de catre cel de-al treilea ierarh al manastirii, arhiepiscopul Irinarh.   Cea de-a doua biserica, mai mica (biserica de iarna) cu hramul „SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL” a fost sfintita în anul 1860 de catre cel de-al doilea mitropolit al nostru, Kiril, si de episcopul local Arcadie al ll-lea. Hramul este sarbatorit pe 21 noiembrie (stil nou). Amintim ca în ziua de 29 august, de hramul „USPENIA”, se sfinteste apa în manastire si se spala sfintele moaste
BACK -> HOME PAGE
manastireauspenia1_02
manastireauspenia2_02
manastireauspenia3_02